TERRA IN IMAGINI

  Asa cum era de așteptat aceste locuri au devenit puncte de mare interes turistic. Nici nu este de mirare pentru ca priveliștea care poate fi admirata iți taie respirația și orice excursie la oricare dintre aceste locații va deveni cu siguranța un moment unic și de neuitat.

Marea bariera de corali - Australia - 

Este cel mai mare recif de corali din lume și este considerat patrimoniu național și mondial cuprinzând aproximativ 3000 de recifuri și 300 de insule ce se întind de-a lungul a 2600 kilometri și acoperă o suprafață de 344,400 km². Reciful este situat în Marea Coralilor în apropiere de coasta Queensland-ului din nord-estul Australiei.

Ruinele incase ale orașului Machu Picchu 
 - Peru -  

Conform legendei, ruinele sunt considerate un loc sacru și reprezinta unul din cele mai enigmatice siteuri arheologice din lume. Orașul este considerat una din minunile arhitecturale ale lumii vechi.

 

Taj Mahal - India -  

A fost construit de împăratul Shah Jahan în memoria și din dragoste pentru soția sa. Este cel mai bine conservat monument istoric din lume.

Piramidele - Egipt -  

Piramidele egiptene sunt cele mai mari monumente istorice și de-a lungul timpului au pornit mari controverse legate de modul în care ele au fost construite. Piramidele sunt cea mai importanta atracție turistica a Egiptului.

Marele canion - SUA - 

 Este una din marile atractii turistice ale SUA. Se estimeaza ca Marele canion a fost modelat de raul Colorado in decursul a 6 milioane de ani. Grand Canyon - SUA - este localizat in nordul statului Arizona si are o lungime de 446 km.

Antelope Canyon - S.U.A. - 

Canionul este una din cele mai cautate locatii din lume pentru fotografi.

 

Marele zid chinezesc - China - 

 Cu o lungime de 6400 km este cu siguranța cel mai lung zid din lume. A fost construit cu aproximativ 2000 de ani în urma ca protecție împotriva invaziilor.

 

Insula Bora Bora - Polinezia Franceza - 

 Probabil ca este cea mai frumoasa locație turistica din lume. Este întruchiparea visului vacantei perfecte.

 Bora Bora însemna “primul născut” .
Zeul suprem, Taaroa, a scos din apa insula Bora Bora după ce a făcut prima creație, Insula Raiatea. Un artist desăvârșit, zeul Taaroa a imaginat toată frumusețea pământului și a dăruit-o oamenilor. Paleta de culori îmbină toate nuanțele de albastru, verde și galben într-un tablou de o frumusețea neegalata. Văzută de sus, Insula Bora Bora pare o bijuterie cu o piatra de smarald centrala bordata de un inel de turcoaze.

Cascada Iguazu - granița Argentina-Brazilia-Paraguay - 

 Este considerata cea mai frumoasa cascada din lume. 

Aflata la granița dintre Argentina și Brazilia, impresionanta cădere de apa se întinde pe 2,7 km și, conform legendei, a apărut în urma unui exces de furie a unui zeu care își pierduse iubita. O alta legende spune o poveste puțin diferita: un șarpe pe nume Boi a despărțit lacul în 2, după ce un localnic furase inima unei fete, care urma sa fie cina sa. Numele cascadei, ca și cel al răului, provine din limba Gurani și înseamnă "Mari Ape". Cascada Iguazu este a doua ca mărime din lume, după Cascada Victoria din Africa, și una dintre minunile naturale ale lumii. Înălțimea nu este însă atât de impresionanta ca lungimea, cascada parând sa se întindă la infinit.

 Cel mai frumos colorat gheizer din lume se afla SUA
  In statul Nevada, în Hualapai Valley. Priveliștea pe care o oferă acest gheizer este atât de ciudata și de spectaculoasa în același timp, încât ai impresia ca privești o forma de relief de pe alta planeta. Structura care poate fi admirata astăzi a început sa ia forma începând cu anul 1960. De atunci a ajuns la o înălțime de 

4 m iar frumusețea sa este greu de egalat de o alta formațiune naturala. Mineralele care au fost expuse acțiunii soarelui au dus la apariția coloritului care te face sa te gândești la o structura artificiala sau de pe alta planeta. Locația a devenit ținta multor fotografi pasionați de frumusețile naturii. In bălțile care s-au format în jurul gheizerului au fost observați pești de mici dimensiuni și diferite pasări de apa care se bucura de apa termala proaspătă și calda oferita de natura.

 Palatul Potala - Tibet -  

Este cea mai mare structura monumentala din aceasta tara. Construcția a început în anul 637 la dorința împăratului Songsten Gampo care a ales locația pe un deal din valea Lhasa. In timp construcția a suferit mai multe modificări iar forma pe care o putem admira și astăzi a fost construita începând cu anul 1645.

 Castelul Mont Saint-Michel - Franta - 

 Este construit pe o insuliță stâncoasă de pe coasta Normandiei. Locația se afla sub protecția UNESCO și reprezinta una din cele mai spectaculoase atracții turistice din Franța. In perioadele de vârf, castelul este vizitat de 7000 de turiști zilnic.Din acest punct de vedere castelul este considerat o comoara pentru Franța iar din punct de vedere arhitectural și istoric este considerat o minune a arhitecturii medievale.

Castelul Matsumoto - Japonia -  

Este cunoscut ca cel mai fascinant castel din Japonia. Este unul din puținele castele ale lumii construite pe teren plat. Lucrările la acestă locație au început în anul 1592 și s-au terminat în 1614. Castelul respecta arhitectura tradițională japoneză și este foarte bine conservat.

Castelul Neuschwanstein - Germania - 

Este de o frumusețe care iți taie respirația și acest lucru l-a făcut sa devina castelul clasic al poveștilor. Castelul a fost construit pentru regele Louis al doilea al Bavariei începând cu anul 1869. In SUA, la Disney Land a fost construita o replica a acestui castel care reprezinta Castelul Frumoasei-adormite.

Plitvice – o pledoarie pentru natură

     Dacă litoralul dalmat a devenit deja o constantă în agenda multor europeni pasionaţi de călătorii, Parcul Natural Plitvice, situat între Zadar şi Zagreb, se afirmă, din ce în ce mai mult, drept una dintre marile atracţii turistice ale Balcanilor. Iar dacă vă întrebaţi de ce peste un million de oameni vin aici în fiecare an, din toate colţurile lumii, vă invităm la un tur virtual al unuia dintre cele mai spectaculoase şi mai sălbatice locuri din Europa.

     Parcul Plitvice a captat atenţia naturaliştilor încă de acum câteva sute de ani, când au început primele studii asupra habitatului.

       În anii '20, profesorul Ivo Pevaleka a observat la Plitvice un complex biodinamic de travertine (tuf calcaros care se poate lustrui ca marmura, folosit în construcţii), care influenţau atât creşterea plantelor ,cât şi procesul dezvoltării unei bariere de travertine, care putea fi încă de pe atunci uşor distrusă în urma activitatăţii umane intense din zonă.

       Parcul reprezintă un sistem carstic cuprinzând 16 lacuri, care au drept "numitor comun" râul Plitvice. Acestea se împart în două părţi, în funcţie de poziţia lor geografică. Astfel, au devenit cunoscute sub numele de Lacurile de sus şi Lacurile de jos. Dintre acestea, se distinge lacul Kozjak, care este cel mai intins, fiind în acelaşi timp şi navigabil.

 

     Zona este "condimentată" cu zeci de cascade spectaculoase, unele de formație recentă. Accesul către ele este facilitat de mici podețe din lemn, a căror arhitectură simplă se integrează peisajului aparent sălbatic. Râul Plitvice are o lungime de 4 kilometri şi este parte integrantă a rezervaţiei, apele sale dând naştere celei mai mari cascade din zonă, care are o înălţime de 76 metri.

       Structura geologică a zonei pe care se întinde parcul este parte a unui mediu cu precădere carbonifer, ale cărui straturi superioare datează din era mezozoică.

       Cele mai întâlnite roci sunt calcarul şi dolomita (mineral format din carbonat de calciu şi carbonat de magneziu, cristalizat in sistemul romboedric), fiecare dintre ele având un număr mare de varietăţi, care sunt evidentiate de relief şi de prezenţa sau absenţa apei.

 

     Poziţionarea dolomitei, o rocă mai puţin poroasă, lângă straturile de calciu din perioada jurasică este principalul fapt responsabil de formele "generoase" ale parcului.

    Caracteristicile hidrogeologice specifice ale dolomitei au făcut posibilă crearea lacurilor şi a canioanelor în straturile care datează din Cretacic. Exceptând fenomenul morfologic specific zonelor carstice, complexul şi-a creat în mod natural propriul sistem subteran de peşteri, cavităţi şi abisuri. Până în prezent au fost identificate aproximativ 50 astfel de intrări, însă nu toate prezintă interes turistic, iar un număr şi mai mic dintre acestea sunt accesibile. Varietatea fascinantă a culorilor rocilor poate ţine un turist ocupat chiar şi o zi întreagă. Travertine, cascade, roci colorate, lacuri, peşteri, acest ecosistem le adăposteşte pe toate.

 

Ponturi utile

Cu ce călătorim?

  Chiar dacă nu aveţi foarte multe zile la dispoziţie, Croaţia are avantajul de a se afla destul de aproape de ţara noastră. 

    Călătoria cu avionul este cea mai rapidă, dar nu neapărat cea mai ieftină. Dacă aveţi mai mult timp la dispoziţie şi doriţi să vă relaxaţi în timp ce admiraţi peisajele, cea mai indicată călătorie ar fi cea cu vaporul, pe care îl puteţi lua chiar şi din Italia, distanţa nefiind foarte mare. În anumite privinţe, călătoria cu maşina este cea mai bună alegere. Costul unui litru de benzină în afara ţării este puţin peste un euro, cenţii variind în funcţie de zona pe care o traversaţi. Traseul este unul destul de simplu şi nu durează mult: ieşiţi din ţară prin vestul României, traversaţi Ungaria prin sud-est şi ajungeţi în Croaţia.

În parc…

    Intrarea în parc costă 110 kuna (aproximativ 15 euro), iar biletul este valabil pentru cinci ore, timp în care veţi putea admira, fotografia sau explora. Ca sa faceţi economie de timp, dar în acelaşi timp să vizitaţi o parte cât mai mare a parcului, puteţi opta pentru o călătorie cu trenul sau cu vaporaşul. La intrarea în parc puteţi procura o hartă cu punctele de atracţie, care se va dovedi foarte utila în goana după frumuseţi.

 

Mărul discordiei

   Senzaţia care te copleşteşte odata ce păşeşti aici este că ai ajuns într-un paradis terestru. Puţini dintre vizitatori ar putea să-şi imagineze că în acelaşi loc, în urmă cu nu prea mulţi ani, se desfăşura ceea ce am putea numi un iad pe pământ. În martie 1991, rezervaţia a fost scena primei confruntări armate în cadrul Războiului Croat de Independenţă. Pe lângă conflictele care au avut loc aici, soldate cu victime umane, inclusiv copii, terenul a fost în mare parte minat. Zona a fost recucerita de către armata croată în luna august a anului 1995, în urma unei operaţiuni militare, numită "Furtuna", care a dus la încheierea războiului croat.

   În urma conflictului, U.N.E.S.C.O. a trecut rezervaţia pe lista Patrimoniului Mondial in Pericol. Datorita importanţei parcului, guvernul croat a depus eforturi deosebite pentru a demina complet terenul, ceea ce a făcut ca în 1998 obiectivul să fie scos de pe lista locurilor cu grad de pericol ridicat. Chiar dacă parcul a fost în totalitate deminat, împrejurimile nu sunt complet sigure, anumite trasee nefiind încă practicabile.